o dată
de două ori aceeași cifră
citită cu spatele gol

era de o noapte cum nu s-a mai purtat
atunci când rostogolea imagini prin gura câinelui
îmbrăcat ca un om
subtil mângâiat pe comentarii
transcris în starea de grație
pe sub mâna care întoarce palma atunci când este lovită
la intrare

vrei să îți mai scriu roșul acela adevărat?
să mai trag de urechi un război dintr-un scenariu perpendicular cu realitatea
secvențele silabisite care putrezeau undeva în mine
nu au știut niciodată să egaleze femeia tânără
care îmi acoperea privirea
cu un picior mormăit
strigat în sus ca un nimic
o dată
de două ori

dintr-o altă gălăgie veche